“Să ai curajul de a schimba lucrurile care
trebuie schimbate,
puterea de a accepta lucrurile care nu pot fi
schimbate
şi înţelepciunea de a face distincţie între
cele două.”
Adagiu
oriental
Practicienii definesc
în sens general consilierea ca o relaţie în care se are în vedere atingerea, pe
parcursul unui numar finit de şedinţe de lucru, unor obiective relevante pentru
situaţia dificilă în care se află consiliatul. Într-un cabinet de consiliere
filosofică, practicianul foloseşte metode din “managementul filosofic” (sau managementul îmbunătăţirii calităţii vieţii)
pentru rezolvarea problemelor cotidiene (legate de relaţii interpersonale,
dileme etice, întrebări cu privire la sensul vieţii, limitele cunoaşterii,
viaţă versus moarte etc.) ale oricărei persoane aflate în dificultate. Prin
urmare, în sens particular, consilierea filosofică este:
“(...) procesul prin care o
persoană, numită consilier, parcurgând procedura de investigare,
conceptualizare, soluţionare şi implementare, oferă uneia sau mai multor
persoane pachete de soluţii pentru probleme specifice împreună cu asistenţa
tehnică necesară implementării acestora şi trainingul de specialitate pentru
asigurarea viabilităţii, perenităţii şi derulării în continuare a proiectului
de către consiliaţi prin forţe proprii.”[1]
Având multe puncte comune cu terapia
rogersiană, consilierea filosofică a fost practicată pentru prima dată în anul
1981 la Köln, de filosoful german Gerd Achenbach, în propriul său cabinet de
practică filosofică. Între timp, disciplina a mai fost numită filosofie aplicată, iar caracterul
inovativ al acesteia era testarea în practică a ideilor şi teoriilor filosofice
spre a demonstra factorul curativ al filosofiei în rezolvarea problemelor
consiliatului. Mai specific, consilierea filosofică susţinea vindecare
sufletului persoanei consiliate prin recunoaşterea premiselor „filosofice“ după
care aceasta îşi ghidează viaţa; premise care conduc la adoptarea unui
comportament responsabil potrivit cu sistemul de credinţe şi valori personale.
Una dintre cele mai frecvente întrebări
metafizice dintr-un cabinet de consiliere filosofică este următoarea:
“Care
este sensul vieţii?”
Practicienii în domeniu susţin că răspunsul
satisfăcător la această întrebare complexă nu poate fi oferit de un terapeut
care şi-a însuşit doar competenţele medicale necesare profesiei sale, ci se va
apela la un consilier filosofic care este capabil să acceseze o “paletă” de
teorii filosofice furnizate de deschiderea permanenetă a consilierului în fata
cunoaşterii.
Prin urmare, în afară de competenţele de ordin
medical pe care şi le însuşeşte un terapeut, Carl Rogers încuraja practicienii
să îşi lărgească orizontul profesiei prin deschiderea spre cunoaştere, empatie
şi altruism, atitudini care conferă terapiei un caracter filosofic, bazat pe
valori ce se pot integra cu succes în relaţia de consiliere.
Acest tip de consiliere implică interpretările
şi intuiţiile filosofilor teoreticieni şi urmăreşte să sprijine persoanele
consiliate prin asigurarea unei clarităţi în gândire,
pentru eficientizarea modului de abordare a problemelor de zi cu zi. Teoriile
filosofice sunt utilizate de consilieri într-o manieră practică în “facilitarea
luării deciziilor de către clienţii confruntaţi cu dileme etice sau ale
riscului decisional. În acest sens, filosoful practician Ran Lahav este de
părere că filosofia aplicată în consiliere ajută la formarea unei “imagini
interpretative asupra lumii”[2],
adică îi permite consiliatului să-şi educe capacitatea de a judeca realitatea
sa personală, într-un mod eficient şi constructiv.
Consilierea filosofică vizează accentuarea
valorilor personale ale individului, care alcătuiesc baza comportamentului
acestuia, îi influenţează alegerile şi îi asigură echilibrul personal.
Consilierul filosofic ajută persoana consiliată să se deschidă în faţa
caracterului complex al existenţei umane şi îi propune acesteia să-şi exploreze
noile dimensiuni personale descoperite în momentul contactului cu filosofia.
Acest tip de consiliere urmăreşte identificarea cauzelor producătoare de
tensiuni interioare negative şi îndepărtarea acestora în vederea unuei dezvoltări
personale armonioase.
No comments:
Post a Comment